Descriere
Într-o poiană unde iarba aurie se legăna ca un cântec de leagăn, o fetiță rătăcea desculță, iar râsul ei se prindea de adierea vântului. Purta o basma roșie, legată cu grijă sub bărbie, culoarea ei la fel de îndrăzneață ca cireșele de vară. Ochii ageri priveau cerul — largi, curioși și neumbriți de povara cunoașterii prea mari.
Satul o știa drept Lili. Avea doar șapte ani și dansa printre rândurile de floarea-soarelui, vorbea cu păsările și împletea ghirlande din flori de câmp. Lumea ei era blândă: zumzetul albinelor, lătratul câinilor din departare și foșnetul pomilor care țineau umbra potecilor șerpuite de pământ.
Fiecare fir din tapiserie îi spune povestea. Basmaua îi flutura ca un mic steag al bucuriei în timp ce urcă pe căpițele de fân și aleargă pe lângă oile care pășteau. Râul îi oglindește silueta la apus, iar munții o privesc în tăcere, cu admirație.
În timp ce coseam, degetele mele își aminteau — cum mirosea vântul a cimbru și praf, cum se rostogoleau dealurile ca cântecele de leagăn pe care le murmura bunica. Lili nu mai era doar o figură — devenise o amintire întrupată. Inocența ei nu era un detaliu; era sufletul ținutului său natal, renăscut în fir și culoare.
Și acolo rămâne: mereu tânără, mereu dansând printre câmpurile aurii, ținută în loc de o basma roșie și de mâinile cuiva care nu a uitat niciodată de unde a venit.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.